O revolutie revolutionara

La televizor se transmite un nou episod din serialul „Revoluţie în stil românesc”. Actorii nu diferă însă personajele, da. Se încearcă, în toate formele posibile, să se reproducă atmosfera lui decembrie `89. Pancarte comuniste şi mici gloate de nostalgici au împânzit străzile marilor oraşe. Printre ei, ce-i drept, oameni ale căror principii şi libertăţi esenţiale au fost călcate în picioare de noul P.C.R.

Din toată această răzmeriţă am observat poate cel mai important aspect: societatea civilă îşi urăşte întreaga clasă politică. Să fie cumva un semn de vindecare? Identitatea românului dă semne de renaştere? Conştientizăm în al nouălea ceas că am fost manipulaţi, furaţi şi tâmpiţi în toată perioada tranziţiei? Invoc divinitatea şi spun: „Dă Doamne să fie aşa!”

Eu cred însă că românii adevăraţi şi acum disperaţi îşi iubesc ţara, fără îndoială, mai mult decât autorii de imnuri. Cel puţin aşa ar spune scepticul Paler care a „ratificat” în opera sa lipsa de seriozitate şi fermitate a românului.

Sper să nu înaintăm pe loc. Nu iarăşi, nu acum. Sper ca întreg arsenalul de dezamăgiri şi frustrări al românului să-i fi deschis mintea spre noi orizonturi politice. Sper ca idealismul politic să-şi înrădăcineze forma în conştiinţa românului care e constrâns acum să schimbe drastic clasa politică.

Pdl, Usl, Udmr, Unpr, Prm, Png şi mai noul Pp condus în direct de Dan Diaconescu, nu (mai) reprezintă nicio garanţie spre schimbare şi majoritatea românilor adevăraţi au înţeles acest lucru. Cred că e posibil să scăpăm de licheaua oportunistă. Oare ofer gratuit o nouă speranţă utopică?

Îmi asum cele scrise mai sus şi închei într-o manieră protestatară:

Vreau! Oameni educaţi, de calitate şi bun simţ. Modele pentru societate, pentru copiii şi tinerii României.

Smurd-ul si a lui distrugere

Într-o zi, doi oameni de acelaşi calibru s-au hotărât să dea un nou exerciţiu de comunicare mută celor din industria media. În ultima vreme, lumea s-a  plictisit şi avea nevoie de un nou subiect pus pe masa dezbaterilor şi a bârfei intelectuale. Şi au reuşit! Vă sfătuiesc să porniţi cutiuţa cu surprize, să alegeţi frecvenţa în funcţie de simpatia politică şi să ascultaţi fluxul de ură şi resemnare. Setea de cuvinte-n vânt şi acţiuni solidare vă va izbi direct în suflet. Dar nu vă încumetaţi să chemaţi Smurd-ul, el nu mai există!  Cutia Pandorei a fost deschisă şi din ea s-a înălţat un nou proiect de lege, o lege prost înţeleasă de toţi, şi de cei care au conceput-o, şi de cei asupra cărora va fi aplicată!  Astfel, un nou proces de spălare a creierelor a fost lansat şi aplicat cu succes.

            Din toată această tevatură ne naşte noul erou român sau sirian: Raed Arafat, inventatorul Smurd-ului şi totodată, salvatorul României. Şi uite roata cum "se-nvârte" şi istoria-n cap ne f..ute. Omul e serios, consecvent, moral, demn şi mai presus de atât, nu e român.

            Totul pare un teatru politico-mediatic în care actorii joacă cartea popularitaţii. Faima băsesciană scade iar cea raedo-siriană creşte vertiginos în 2012-le electoral. Turma incitată de pompozitatea mesajului moralizator al medicului sirian rumegă acum informaţia eronată a preşedintelui jucător. Nu e oraş în care să nu se fi solidarizat cineva cu ideea de desfinţare a serviciului Smurd. Facebook-ul freamătă de „like”-uri, „share”-uri şi  „invite”-uri spre boicotarea desfinţării celui mai eficient serviciu de urgenţă român.

            Şi acum întrebarea: Cine a zis, unde, că se va desfiinţa?

Bolile ce ne omoară
Nu mai poţi să le alini.
Doctori mulţi avem în ţară,
Însă medici... prea puţini!

Liniştiţi să fiţi: Preşedintele jucător e de acum şi medic generalist. Vindecă orice, numai prostia, nu! 

Despre prostie sau Ion Iliescu?

Un vechi proverb românesc spune: Adună toţi proştii de partea ta şi poţi fi ales în orice poziţie. Şi iată cum dăm naştere unui paradox al inteligenţei.

Românii au impresia că sunt un popor inteligent, al naibii de inteligent şi că tot ceea ce au obţinut până acum e rezultatul inteligenţei lor nemărginite. Punctul culminant al naivei lor inteligenţe a răsărit în momentul obţinerii libertăţii aparente. În acel moment, sătui de enormitatea proprilor gânduri mult prea elevate au dat crezare sofismului creat de sosia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, noua tătucă bolşevică, Ion Iliescu.

Şi-au votat în masă după principiul: „Noi muncim, nu gândim!” , de acum pe Iliescu îl slăvim.Restul e istorie...

Evident, caracterizarea mea nu se poate opri aici şi trebuie precizat  faptul că numai prin inteligenţă poţi acapara mintea strălucitoare a slugilor necuvântătoare. Principiul agerităţii românului este asemeni unui câine care a asimilat comenziile primordiale: Şezi! Culcat!, Aport! şi în cele din urmă, comanda Mort!  Experimentul loialităţii în masă al dobitoacelor, acum şi cuvântătoare şi „inteligente”, a culminat cu prima mineriadă când cei mai de seamă câini ai ţării au fost chemaţi la capitală să-şi exprime instictele primare pe cei câţiva cetăţeni sătui de atâta subordonare şi prostie. Dintr-o dată, haita muncitoare a minelor româneşti a prins glas şi înţelepciune, a lătrat într-un singur neuron şi a demonstrat Occidentului cât de mult îşi iubeşte stăpânul şi a lui ideologie.

Ion Iliescu nu a fost omul averilor şi al intereselor de ordin financiar. Principala sa activitate şi aptitudine a fost dresajul unui popor chinuit de propria incultură. A folosit cuvinte frumoase, prin urmare a incitat proştii. Şi a profitat din plin de turma sa mioritică gata oricând să-i mănânce din palma salvatoare.

Închei tot într-o notă românească: Prostia nu se iartă, se pedepseşte!

Vrajitorie cu iz de prostie

Am mari probleme, de toate felurile. Cea mai mare dintre ele constă în faptul că nu mă duce capul. Dar orice problemă are şi un răspuns. Examinez situaţia şi-mi îndrept neuronul înspre cea mai productivă metodă de credibilitate: vrăjitoria! Îmi fac calculele şi constat că ţara mea e încă în Evul Mediu, deci simplific teoria şi consult „Yellow Pagini” şi dau peste „reginele magiei alb-negre”, Vanessa şi Melissa din Chitila. Oferta de aptitudini şi servicii e variată, de la capcane pentru minte până la sacrificiul confortului.

Mi-au alinat sufletul şi m-au făcut să înţeleg că viaţa trăită în lux e un sacrilegiu adus lui Dumnezeu iar vindecarea sinelui va fi îndeplinită atunci când luxul va deveni sărăcie, mintea va deveni 0 (zero), Pepe va deveni femeie şi mama vrăjitoare. Mi-au garantat că aşa va fi, am crezut şi-am jurat şi cu maşina am girat.

Dar oameni buni, vă spun, vă jur acum, nu mai pot trăi în sărăcie, fără mama, fără Pepe, fără minte. Tocmai de aceea am apelat la judecători, ei vor putea gândi în locul meu, ei vor putea rezolva ceea ce nimeni nu e în stare să rezolve de secole, prostia omenească. Am apelat şi la înţelepciunea tribunului Corneliu şi el m-a atenţionat: „Ai grijă fetiţa mea că baragladinele astea sunt analfabete şi tu eşti proastă!” "Dacă le prind, le rad în cap cu maşina de tuns iarbă ca să le scap de păduchi (...) Le bat cap în cap şi le bag şi la puşcărie (...) Eu sunt creştin practicant. Ele lucrează cu dracul”!

                                                                  Oana Zăvoranu – Declaraţie de căinţă

“Vrăjitoare am sunat

Milioane le- am jurat

Şi la Chelsea am jucat,

Coca mi-au recomandat,

Multe luni m-au suspendat,

Briliant m-au înălţat

Zingaro catalogat “  Adi Mutu – Jurnal de viaţă (monorimă)

Întrebat de jurnalişti de ce a apelat la serviciul “baragladinelor”, Bănel Nicoliţă a răspuns sincer: “Facem parte din acelaşi neam şi ne oferim reciprocitatea serviciilor, fair-play-ul fiind adevărata marcă de prezentare a serviciilor oferite de cei ca mine!”

Tatuca tranzitiei

Am aterizat într-o ţară anonimă dar frumoasă. Am dat peste oameni de toate categoriile, am investit timp, nervi şi bani în capacitatea de a răbda de foame, frig şi incultură, am analizat stereotipul claselor sociale. Instantaneu atenţia mi-a fost fixată asupra celui mai mediatizat şi ipocrit subiect dezbătut de pleavă, politicienii şi în speţă asupra unui fost comandat de navă, acum comandant de pleavă, preşedintele Traian Băsescu.

La fel de repede am înţeles de ce România şi ai ei „iluştri” cetăţeni prosperă în frustrări, nelinişti, sărăcie şi prostie. Cei care-i conduc împreună cu comandantul suprem sunt copiile fidele ale votanţilor. Şi l-au ales bine, a crescut, a supt, a fost iubit, suspendat, din nou acceptat şi iarăşi idolatrizat iar de antene criticat la rang de epavă. Şi-a format propria fermă numită democrat „PD-L”, şi-a luat chiuaua (Boc) şi buldog (Blaga), i-a europenizat „succesurile” fiicei, a ignorat regalitatea şi opoziţia, a jonglat cu mogulii şi l-a ars violet pe Geoană. Timpul, inteligenţa, prostia turmei şi serviciile secrete îi sunt atuuri. Bugetul e auster şi guvernul „responsabil”.

Numărul norocos: 25%.

Ocupaţia: preşedinte de circ.

Profesia: preşedinte jucător.

Hobby: ştiinţa şi tehnica navigatului

Speranţe de viitor: 0

Planuri de viitor: nu există

Kilometri de autostradă: promişi

Cea mai mare realizare: nu-mi vine nimic în minte!!!

Cel mai mare eşec: „Succesurile” Ebei

Mesaj pentru echipaj: „Vânt bun din pupă!”

Mesaj pentru turmă: Să paşteţi bine!

Viata in sutana

Viaţa în sutană

E o vorbă românească: “Facerea de bine, futere de mamă!” Și functionează. Dar circulă una nouă: “Viaţa în sutană, future de mamă, tată, copil, bunică, oaie, porc!”

Viaţa monahală capătă proporţii total “opuse” principiilor şi poziţiilor fireşti şi morale. Tristeţea şi anostia muncii preoţeşti şi călugăreşti a “înviat” noul trend în sarcinile cotidiene pe care le împlică acest job divin. Statul în genunchi, mătănile şi simpla rugăciune nu se mai practică în singurătate şi cucernicie, ci în grup, cu spatele sau cu faţa… la altar. Cutia milei devine plocon, biserica bordel, cazanul de botez loc de tortură şi popa un fel de guru modern aka Bivolaru.

Un mirific şi mioritic spectacol oferit turmei, turmă care înfulecă pofticioasă orice vorbă duhovnicească, orice faptă “ero(t)ică “ comisă de mai marii părinţi spirituali ai acestui prea miluit şi mântuit neam românesc.

Să mai zică cineva că divinii prelaţi nu se gândesc la enoriaşi. Ne construiesc biserici, toate mari şi falnice, ne oferă o suită de oportunităţi de plată şi mai nou, oferă şi servicii senzuale contra cost, că doar „frate, frate, dar brânza-i pe bani!”

Amin?

Despre Bercea cel"mondial"

            Îmi irosesc o parte din talent în încercarea de-al caracteriza pe cel mai mare “mondial” dintre rromâni. Este vorba de fratele de cruce şi mult importantul protejat al familiei prezidenţiale, unicul “campion MONDIAL” în cele rele şi cele multe de făcut în România: Bercea.

            Dacă stau bine să mă gândesc cred că am cuprins fiecare aspect al caracterizării şi nu am omis nimic. Poate faptul că “El” rămâne un adevărat model de reuşită şi succes pentru tinereţe şi viaţă, viaţă fără de griji, importantă, viaţă adevărată.

            Iată ce ştie “mondialul european rromân” să facă: