Viaţa în sutană E o vorbă românească: “Facerea de bine, futere de mamă!” Și functionează. Dar circulă una nouă: “Viaţa în sutană, future de mamă, tată, copil, bunică, oaie, porc!”
Viaţa monahală capătă proporţii total “opuse” principiilor şi poziţiilor fireşti şi morale. Tristeţea şi anostia muncii preoţeşti şi călugăreşti a “înviat” noul trend în sarcinile cotidiene pe care le împlică acest job divin. Statul în genunchi, mătănile şi simpla rugăciune nu se mai practică în singurătate şi cucernicie, ci în grup, cu spatele sau cu faţa… la altar. Cutia milei devine plocon, biserica bordel, cazanul de botez loc de tortură şi popa un fel de guru modern aka Bivolaru.
Un mirific şi mioritic spectacol oferit turmei, turmă care înfulecă pofticioasă orice vorbă duhovnicească, orice faptă “ero(t)ică “ comisă de mai marii părinţi spirituali ai acestui prea miluit şi mântuit neam românesc.
Să mai zică cineva că divinii prelaţi nu se gândesc la enoriaşi. Ne construiesc biserici, toate mari şi falnice, ne oferă o suită de oportunităţi de plată şi mai nou, oferă şi servicii senzuale contra cost, că doar „frate, frate, dar brânza-i pe bani!”
Amin?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu